De la un om mare, pentru omul mic, o povestioară
cu un copil peltic
Doamne, Doamne
Să știi că eu mă spăl pe dinți în fiecale seală.
Îmi pun singul pijamaua asta loz cu elefanți și,
înainte de a mă băga în pat, lepet toate poeziile desple lațe.
Știu o mulțime.
Dacă ai timp, dacă nu ai altceva mai impoltant de făcut, desigul,
ți le spun în seala asta pănă îmi vine somnul.
Mama zice că mă ajută să scap de ”L”–ul ăsta nesufelit.
O să scap eu și de asta întl-o zi; poate o să cadă
așa cum a căzut plimul dinte de lapte. Nici nu am simțit.
Deloc nu m-a dulut. Vezi, aici? Acum în locul lui clește altul.
Și tu te spălai pe dinți când elai mic, nu-i așa?
Cled că ți-au spus pălinții tăi că este foalte impoltant.
Pentlu că mi-e teamă de întunelic, până îmi vine somnul, stau cu lumina aplinsă.
Ți-aș spune și ție lugăciunea cu Îngelașul, dal
după cum auzi sunt peltic și ai lâde și tu de mine
cum lâde mama, tata, bunica… ce mai, toți din casă lâd.
Ei spun că sunt amuzant, așa cum sunt.
Le place de mine și al vlea să lămân mai mult timp așa mic, că sunt simpatic,
dal eu mă supăl și plâng.
Cel mai tale mă supăl și plâng când băiatul vecinului, i-am uitat numele,
stligă la mine: DE-FEC-TU! DE-FEC-TU!
Nu-i așa că nu sunt defect?! Tu, ce clezi?
Abia aștept să clesc.
Ultima dată când m-a lipit mama de tocul de la ușă aveam puțini centimetli.
Îți dai tu seama, nici un metlu nu aveam?!
Tu poate nu te supeli din toate alea.
Ești mai male și ai mai multă minte decât toți oamenii la un loc.
Așa te laudă bunicul.
Poți să păstlezi un seclet? Îmi place Alina.
Când a venit la ziua mea m-a sălutat pe oblaz.
De atunci, în toate pauzele la glădi, ne ținem de mână.
Nu știu încă dacă să o sălut sau nu. Mai văd eu.
Tu ai plietenă? Mie poți să-mi spui. Plomit să nu spun la nimeni. Dacă vlei, jur.
Hai, vino lângă mine sub plapumă. Clezi că nu ai loc?!
Ba da, ai loc. Mă fac eu mai mic și încăpem amândoi.
Dacă și ție ți-e teamă de întunelic, uite, ți-am lăsat lumina aplinsă, să nimelești patul.
Vezi să nu calci pe jucălii. Fii atent! Toate țipă.
Și, să nu fii supălat dacă nu știi lugăciunea, te învăț eu.
Tu doal tlebuie să lepeți după mine. E simplu.
De ce volbesc în șoaptă?! Păi, să nu o tlezim pe mama.
E foalte obosită, sălaca! Muncește mult; știi tu,
ca toate femeile cu familie. Și mă mai ale și pe mine și,
ascultă-mă, nu-i deloc ușol să clești un copil.
Îți spun eu asta, dacă nu știi.
Hai, vii odată?!
Că mi-e somn și mie și mâine mă tlezesc dimineață să melg la glădi.
Poate o sălut pe Alina...
Și nu te-am învățat lugăciunea de noapte bună...
Of, Doamne, Doamne!
Dal, nu fi tlist. Timpul încă nu-i pieldut.
Mai este și mâine o zi.
Veronica Șerban
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, doamnă CIOBOTARIU MARIA!
Mulțumesc frumos, domnule Constantin Bidulescu!
Mulțumesc frumos, Lenuș!
Splendid!
Super!