M-am aşezat pe marginea sufletului tău
să înfloresc lumini din hău
e atât de frig!
doar gândul veghează
umbrele tăcerii
undeva la răspântiile durerii
crabi cu cleştii de aramă
decupează altare uitării
îi văd îi aud
cu tristeţea braţelor rotunjite
peste aduceri aminte
între întunericul luminii şi cuvânt
oglinzi coapte
sub limbile Gheenei
rotesc cărările îndoielii şi speranţei
e atâta ceaţă
încerc să mă adun din mine
victimă şi călău
beată de iluzia înţelegerii
cu închisorile sfărâmate
beau sânge de lună
din noaptea răsturnată-n corbi
sălbatică înflorire
vis şi ţărână
volbură şi flori
mi-e atâta sete de tine
-->
Comentarii
Atât de mult suflet în aceste versuri... deosebite!
Taifas nr3
Pătrunzătoare versuri!
Felicitări!