Tu să mă ierţi amore, că doar aşa iubesc,
Ca marea înspumată, învălui, clocotesc;
Ca vijelia care răscoală-n a sa cale,
Tot ce-a creat natura, aşa iubesc de tare!
.
Tu să mă ierţi iubite, căci pătimaş iubesc,
Ca un vulcan activ, ţâşnesc şi năvălesc;
Şi pârjolesc ca jarul şi nimicesc ca focul,
Şi te las buimăcit de crezi c-a fost potopul!
.
Eu rogu-te mă iartă că ştiu iubi aşa,
Că sunt nestăpânită, te-aşi iubi şi pe-o stea,
Şi pe un val de mare, pe-o aripă de vânt,
Aşa iubesc cu patos, în iureş, cu avânt!
.
Tu să îmi ierţi iubite, neastâmpărul din mine,
Căci sunt tornada care nu are purtări fine;
Te-nvălui, te seduc şi îţi provoc fiori,
Aşa te voi iubi, iubindu-te să mori!
*
Tu să mă ierţi iubite, că-s ţunami, alai,
Tot sângele-ţi pulsează ca o răscoală-n Rai;
Să mori martir cu mine, să înviem odată,
Şi tot nestăpânită te-oi mai iubi o dată!
.
Eu rogu-te iubite, să mă accepţi cum sunt,
Şi te-aş iubi în patimi şi-n Cer şi pe Pământ,
Şi dincolo de viaţă, în moartea ce-o veni,
Căci doar aşa năvalnic, aşa ştiu eu, iubi!
-->
Comentarii
Vă mulţumesc din suflet, doamna Veronica!
Onorată din nou de prezenţa dumneavoastră, domnule Ştefănescu!
Vă mulţumesc pentru frumosul comentariu.
.
Aurora, stimă şi apreciere
Metafore deosebite, iubire totala! Felicitari!
Patosul cu care rostești iubirea este învăluitor de se simte până în inima celui ce lecturează poemul tău. Cred că la tine se adeverește gândul meu filozofic ce a apărut recent într-un volum.
,, A iubi înseamnă a trăi,,
Cu prețuire,
Romeo - Nicolae Ștefănescu + ASiIiVro