Doar noi...

Doar noi...


Trăim bucăți de timp neînvățat,
un timp de dor și împletit în șoapte,
ne-a mai rămas al treilea cântat,
cu vise-ascunse într-un miez de noapte.

Trăiam demult în umbra lunii noastre,
trăiam și clipa noastră în genunchi,
te așteptam, lumina mea din astre,
în visul plâns, cel adunat mănunchi.

Doar noi știam, de taina de granit,
sori izbucnind, Pământ cel încercam,
m-ai răsărit din noi când ai venit
și-ai îmblânzit un timp, ce- înduram.

Să nu lași ca dorință mea să tacă,
grijă să ai de taina mea, din ceruri,
am inima, ce-n ziua ta se îmbrăcă,
când stau la umbră unui viscol...geruri !

Sunt vremuri când o lume tace-n noi,
nesomnul ei, tu fă-l de vrei cuvânt,
să nu rămânem, de iubire goi
zburând spre veșnicia, legământ !

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->