Valuri uriaşe de deznădejdie,
de pesimism îmi inundă
plaja minţii rătăcite uneori
printre gânduri sumbre.
Toţi suntem în căutarea fericirii,
un Eden visat de fiecare
dorit cu ardoare , invocat
în nopţile de dor.
Doar soarele ce răsare-n zori
îmi încălzeşte inima rebelă,
câmpul verde sufletu-mi alină
e mai, natura iar reînvie
câtă splendoare,
divină-i primăvara....
Înarmat cu multă speranţă
îmbrac veşmintele de nuntă ale sufletului,
urc în luntrea Lebedei Sacre
în direcţia insulelor misterioase
ale Edenului. nemuritor..
-->
Comentarii
Semn de lectura si apreciere.
Mulţumesc Vasile pentru lectură !
Deznădejde, fericire, zori, speranţă!...
Onorat de trecerea ta Elena ! LA MULŢI ANI !
Mulţumesc Lenuş !
Mulţumesc Gabriela !
Toţi căutăm acea grădină minunată! Felicitări!!
Frumos Dan!
Frumos poem! Felicitari!