S-au întâlnit pe-a vieții uliță
un uliu c-o porumbiță.
El proaspăt năpârlit,
ea nu l-a recunoscut.
De la mare depărtare,
cu cioc mic și lipsă gheare,
ușor de ademenit,
în cuibul său ea a venit.
Timp prea mult nu a trecut,
ciocul din nou a crescut,
ghearele-i s-au ascuțit
și de la o vreme-ncoace
mai mult război decât pace.
Dup-un timp au constatat
că drumul vieții au încurcat.
Șeful domina tot locul,
Ea…din când in când
cu ciocul….
Astfel n-au mai stat uniți,
erau total diferiți.
Azi merg pe drumuri paralele,
între ei e DOAR TĂCERE.
MORALA:
În viața doi de se-ntâlnesc
Și văd că nu se potrivesc,
E loc pentru fiecare
Nu trebuie să se-omoare.
-->
Comentarii
Frumos! În tăcere...
Vă ofer o.....
O zi placuta!
... în Pâmântul de după Eden era loc şi pentru Abel şi pentru Cain...
Ce simplu pare, ce simplu pare!
mult adevăr în astă personificare!
de ce s-aduni doar *of* și *vai*
când poți doar liniștit să stai?
să schimbi și cuibul peste noapte
s-alegi tihna, singurătate...
unul curaj găsește, altul ... nu poate
o poveste
citit cu plăcere, ( nu în tăcere ) aDa nemescu