Păduri în armonia trăirilor depline
Suspină o primăvară în zilele de paşti,
Ne vor înfăşura mătăsuri şi popline
Stropite în bucuria din care-o să renaşti.
E fericirea nudă pe care vrei să o simţi
Ca pe-o minune în trup neîntâmplată încă,
Când nu se mai moşteneşte virtutea din părinţi
Doar izvorăşte din suflet, tare ca o stâncă.
E starea de iubire străpunsă de nelinişti
Ca o vibrare a coardelor, încet sublimă,
Încât de-atâta arşiţă, abia o să te mişti
De parcă focul lumii e azi stăpân pe climă.
Cu setea strivită de prea lunga aşteptare
Ca o moarte ce uită şi nu mai vrea să vină,
Când viaţa-i la crepuscul şi paza la hotare
Adoarme-n orizonturi de umbre pe colină.
În dimineţi stelare când zorii or să crape
Coboară din tăcere neliniştile muncii,
Şi ceaţa se presară în pulbere pe ape
Iar dimineaţa somnul îmbată dulce pruncii.
Tu singură mai crezi minunea, c-o să apară.
Cu lacrimi picurate de crinii plânşi în floare,
În viaţa noastra frântă, nedreaptă şi impară
Doar zilele vor curge în leneşă splendoare.
-->
Comentarii