Doi cocori

[Elisabeta Branoiu]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu

De dincolo de « zidul de albastru »
printre pulberea de stele
ca două tandre lumini
înaripaţi într-un zbor
coborau doi cocori.

Veneau din a Cerului Poartă
prin perdeaua vremii întunecată
traversând sălaşul norilor
jos, unde « Nectarul Înţelepciunii »
se revarsă în cupe
şi unde natura
în faptul dimineţii
împrăştie balsam locuitorilor
în sublima taină a vieţii.

Din dorul de a cunoaşte
lumea plină de mister
căzu în extaz, fireşte
şi inundaţi de beţia unei clipe
strânse a lor aripe.
Aici, legaţi sufleteşte
de atâta încântare
crezu o sfântă iubire
fără osebire.

Sentimentul dăruirii
fiorul iubirii
cât şi aburul dulce al pâinii
împrăştiat de mireasmă
cu bun miros
chibzui că e bine
să renunţe la al lor Univers.

Ascunşi sub această mască, falsă
a progresului modern
adăpost zidind
şi îngenuchind pământului
credincios legământului
crezu răstimpul sfânt

Dar, într-un revărsat de zori
privind cu tristeţe în zare
văzu cum spre ei, vine
un vânător grăbit
şi un lătrat de câine.

Istoviţi de durere
înţelegând fără grai
ispitele rele
îşi luă iar zborul
mai sus de albul norilor de mai.
printre pulberea de stele.
urcând din adâncuri
din nou peste piscuri
pe Calea Lactee.
dincolo de zidul de albastru
de pe întinsul cer
înlănţuit într-un mare mister.

În povestea lor
să reflectăm adânc
că-i tot atâta neputinţă
în biata noastră fiinţă
când, în haos , mâine
” Luminile” se vor stinge.
De teama de întuneric
în minute rătăcite
să fim alungaţi
prin perdeaua vremii întunecată
zburând nepregătiţi
spre a "Cerului Poartă"

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]