Şoaptă tristă, văl de pară
Seara-ncet în trup coboară
Tremur de iluzii frânte
Plâns de păsări să mă cânte
Pe sub aripi de furtună
Timpul ţărâna-mi adună
Obosit gândul se-apleacă
Sfarmă clipa să nu treacă
Peste vis, peste hotar
Steie chiar şi cu amar
În veşmânt de neagră iarbă
Să mă duc nu-mi este grabă
Unde vântul nu m-ajunge
Şi nici luna nu m-o plânge
Curgea-voi să curg atunci
Prin izvoare pe sub lunci
Pe sub fir de verde iarbă
Nimeni de-am fost nu-ntreabă
Doar corbii or bate clopot
Peste mine-o cade ropot
Uitarea, uita-voi toate
Clipele nu m-or socoate
Nici în piatră nici în lemn
N-oi avea de-atunci însemn
Clocoti-voi clocoti
Când dorul se va roti
În alt drag şi altă dragă
Rostuind o lume-ntreagă
Doina vântului de seară
Peste mine-o curge iară.
-->
Comentarii
Este foarte greu sa scrii ceva, depre acel ceva despre care toata lumea ar vrea sa spuna ceva, sau sa inteleaga ceva... se pare ca tu ai reusit sa gasesti cuvintele si sa le pui impreuna sa cinte un fel de doina a ta si doar a ta....E foarte multa simtire cumva moiritica ( poate ca exagerez nitel), imi aminteste cumva de un ciobanas trist si resemnat, e ceva..... cumva trist fara a fi tragic, atit de tipic neamului nostru si toate astea spre lauda ta fara a folosii atit de batatoritele poteci literare cu, caprioare, zavoaie, cobanasi si veverite....
O doina a sufletului deosebit de frumoasa.
Când dorul se va roti
În alt drag şi altă dragă
Rostuind o lume-ntreagă
Doina vântului de seară
Peste mine-o curge iară.................ritm de doină frumos împachetată. Felicitări Agafia.
Multumesc pentru lectura si aprecieri.
Cu stima,
Un cant drag si alta draga... doina vantului de seara, azi imi e atat de draga... Am lasat o urma a lecturii. Frumos conceputa!
Cu multă preţuire!