Partea 4/4
9. - V-am chemat, domnule Ungureanu, pentru a vă comunica rezultatele anchetei. Soţia dumneavoastră, spun medicii, a suferit un atac cerebral sever… Nu păreţi afectat!...
- Să rămânem în limite strict oficiale!
- Îmi daţi mie sfaturi!? Cum vă permiteţi?
- Ce aveţi să-mi comunicaţi în plus?
Un sfert de oră poliţistul a dezvoltat o stare nervoasă, cu atât mai agresivă cu cât Ungureanu se păstra în limitele unui calm normal.
- Îmi daţi voie să-mi chem avocatul? întrebă el în final.
- M-ai bine te-ai ocupa de nevastă-ta moartă şi abandonată la prosectură!
Aşa era, trecuseră cinci zile fără a se gândi la ea sau la faptul că trebuie să o îngroape cineva. Nu avea alte rude şi obligaţia îi revenea lui.
10.
# - Gata, totul s-a aranjat!
- De unde ai apărut? Ai intrat în viaţa mea şi ai produs o furtună…
- Nu te bucuri de dispariţia Steluţei!?
- Preferam să rămână în viaţă… Mi s-a părut că a fost o execuţie, o mitraliere fără speranţă… Nu era chiar aşa de rea, ca toate femeile dorea prea mult să fie dominantă şi bogată… Dacă ştiam că o pot salva, aş fi cedat.
- Eşti puţin ipocrit! Eliberarea foarte curată de prezenţa Steluţei, tocmai când începuse să te forţeze cu şantajul, ţi-a prins bine. Ai scăpat şi de director…
- Păcat, Costică Ionescu avea simţul afacerilor, mi-a dat multe sfaturi bune!
- Să lăsăm trecutul! Te interesează un transplant de penis? Îl am în Banca de Organe şi nu sunt amatori, deocamdată. Dacă nu te grăbeşti vine un neisprăvit şi ţi-l suflă…
- Nu mă interesează, mă satisface…
- Femeile au altă părere! Chestionează-le discret! Şi nu uita să fii acolo pe data de cinci august!#
11.
# - Alexa! Unde ai fost iubitule, de ce vii aşa rar?
- Dacă mă laşi mai aproape de tine îţi voi spune multe… Pe cinci august vei cunoaşte un domn încântător… Să nu ratezi întâlnirea… eu mă retrag din sfera aceasta… Până atunci doresc să mă unesc cu tine într-o manieră substanţială… #
Ca şi în alte dăţi Gabriela rămânea între vis şi realitate, nemişcată, temându-se să nu alunge uluitoarea stare de saţietate erotică adusă de Alexa…
Nu se gândea la data întâlnirii… Mai era până atunci!
12. Mircea Livadaru a venit cu veşti uluitoare.
- A costat destul, dar a meritat. Vrei să asculţi povestea? Ai aici, pe aceste foi, notate toate datele esenţiale…
- Sunt nerăbdător să aud povestea acestui năzdrăvan!
- Tânărul Alexa, n-am depăşit stadiul acesta al informaţiei, a murit într-un accident stupid, chiar în seara când îşi serba a douăzeci şi patra aniversare la Muntele Roşu.. Puţin ameţit, a făcut un pariu : contra obligaţiei unei partide de sex cu iubita unui prieten promitea ascensiunea pe nu ştiu care pietroi din zonă. Toate acestea la lumina Lunii! A căzut de la o înălţime mare şi a intrat în comă. În portofel au găsit acceptul notarial pentru cedarea organelor vitale, cu condiţia prelevării şi transplantării penisului său unui doritor.
A făcut o pauză pentru a-şi unge gâtul sorbind din paharul cu vodcă.
- O bucată de epidermă, fruntea şi o parte a obrazului, a fost donată unui profesor de chimie accidentat… ai adresa şi numele. Jumătate din ficat a ajuns la tine, iar o altă parte la un bolnav care n-a supravieţuit. Este singurul eşec. Un rinichi a plecat la o doamnă, Gabriela, divorţată, având un băiat de crescut. Funcţionează ireproşabil şi a scăpat de dializă! Al doilea rinichi a plecat în Australia şi nu sunt informaţii la Bancă… Inima este transplantată unui industriaş care se simte foarte bine!
- Minunat!
- Era să uit! Instrumentarul fericirii nu a fost, încă, solicitat!
- Ce poţi să-mi spui despre data la care ne convoca?
- Credeam că am lămurit povestea… sărbătorirea a avut loc de ziua lui de naştere, cinci august, la cabana Muntele Roşu. Cred că acolo trebuie să vă întâlniţi. Deoarece ai toate numele şi adresele celor din ţară, dumneata trebuie să organizezi revederea… Merită, a ajutat la supravieţuirea câtorva oameni! Sunteţi datori să-l omagiaţi!
13.
# - Domnule profesor, sunt puţin întristat! Am fost informat că în curând voi suferi unele transformări. După ce trupul meu a fost îngropat, chiar la trei zile după moarte, structura mea eterică a dispărut în totalitate… Cunoaşteţi, presupun, alcătuirea straturilor de energie subtilă ale omului?!...
- Oarecum. Am ocazia să aflu detalii de la o sursă autorizată, de la cineva care chiar le simte.
- Am fost instruiţi, acesta este motivul ştiinţei şi înţelegerii acestei probleme… Fiecare om are o altă manieră de evoluţie… postmortem! În cazul meu, structura eterică s-a disipat în trei zile… Era legătura şi comunicare sufletului cu trupul. Nemai având obiectul activităţii a dispărut. Urmează, spun cei care cunosc, destrămarea structurii astrale, într-un an de la moartea carcasei. Aici este hiba!… Alcătuirea aceasta depozitează toate dorinţele şi păcatele noastre, bucuria sexului, a băuturii, a unei fripturi în sânge cu vin corespunzător… Absolut tot ceea ce este legat de acomodarea structurii noastre carnale în lumea fizică… Cea pe care o regret atât de mult… Mă străduiesc atât de mult să retrăiesc, măcar parţial, toate bucuriile normale şi extraordinare… Umblu prin baruri şi restaurante, adulmec mirosul mititeilor şi al berii scumpe, mângâi gâtul parfumat al femeilor pe stradă, mă strecor în patul acelor vicioase foarte bucuroase să se cupleze cu un spirit… Intru la cinema, la meciuri de fotbal şi box, particip la cursele de pe hipodrom… Toate acestea le fac… mi-au fost dragi şi mă desfăt… Dar… după un an, structura astrală cu care percep toate aceste bucurii… ei bine, se va destrăma şi ea! Mai este o săptămână până la acel moment! Ştiu că vă întâlniţi la Muntele Roşu, Muntele Tributului de Sânge… se va destrăma structura mea purtătoare de pofte şi plăceri, dar va mai rămâne ceva din ea… Desigur, cea înconjurătoare organului din mine purtat de fiecare din voi. Dacă s-ar destrăma şi acea parte astrală alipită vouă, ar trebui să muriţi… Organele primite de la mine s-ar dezlipi şi ar putrezi în câteva zile…
- Ar fi ceva de neînchipuit! Nu au fost asemenea cazuri.
- Şi nici nu cred că vor fi. Am întrebat superiorii şi mi-au cerut să uit existenţa mea trupească, să nu am grija voastră… Nu mi-au dat un răspuns clar, nici ei nu-l ştiau atunci, nu mai avuseseră cazuri.
- Curios, nu credeam… Cu certitudine ei ştiau, dar tu nu trebuia să afli, nu era în interesul tău…
- Se va vedea în următoarele zile…
- Şi chakrele? Mai doreşti… femeia?
- Nu cunosc subiectul acesta. Despre iubiri… Ce să-ţi spun? Se bucură câte una de o atingere bine-făcătoare…
- Se spune, din câte am citit eu, că odată cu dispariţia trupului fizic, se disipează energia primelor trei chakre inferioare, ca poziţionare, muladhara sau vitală, svadhisthana sau sacrală şi manipura- chakra plexului solar, adică cele legate de recepţia exterioară şi de coordonare a organelor plăcerilor… Vei rămâne cu anahata sau chakra inimii, Visuddha sau chakra gâtului, ajna sau chakra frunţii şi sahashrara sau chacka coroanei.
- Am avut multă răbdare să te ascult, dar am plecat, sunt aşteptat… N-am înţeles mare lucru! #
14.
# - Da, se pare că am suferit o schimbare totală… Mă uit la masa aceasta încărcată cu bunătăţi şi nu-mi mai plac, adică nu mă văd participant activ la un asemenea festin. Nici vodca nu mă tentează… Curioasă transformare la numai un an de la moartea corpului fizic… La unele suflete pierderea structurii astrale se petrece după mulţi ani… Spun instructorii că sufletele primare, neevoluate ca al meu, pentru a se întrupa repede au şi perioada de destrămare accelerată…
Cei doi industriaşi au susţinut cheltuielile pentru a aduce aici, la Muntele Înroşit de Sângele meu, pe toţi aceia care au dobândit o părticică din mine… Profesorul Geo Dumitrache, Gabriela, victima violatorului de la fabrica de tricotaje, Adrian Stoleriu cu soţia lui nesătulă, Luminiţa şi Petrică Ungureanu a cărui nevastă urâtă, curvă şi proastă a murit din cauza unui atac cerebral… Cu cele două femei frumoase am petrecut nenumărate clipe de intimitate… îmi voi lua rămas-bun, nu mă mai atrag… (cumplită stare este aceea produsă de lipsa dorinţei în faţa a două femei minunate… sau a unui harem cu cadâne…) Domnul Petrică, aşa cum bănuiaţi, a sedus rapid pe frumoasa Gabriela, dornică de o partidă liber consimţită. A mers până la limita la care inima mea era gata să cedeze…
Nu vă bucuraţi! N-am scăpat de toate acestea definitiv… Într-o moleculă esenţială s-au structurat la nivel submicroscopic toate aceste trăsături ale sufletului meu. Această formaţiune materială cu caractere intrinseci mă va urmări tot timpul şi se va întrupa odată cu sufletul meu în viitoarea fiinţă care voi fi. Voi uita totul, memoria mea se va arhiva undeva, unde nu ştiu nici eu. Cel care voi renaşte va avea doar trăsăturile mele de simţire, precum şi toate dorinţele mele virulente… nimic din întâmplările avute de cel care am fost nu mi le voi aminti. Aşa este bine! Închipuie-ţi, un ţânc de câteva zile pus în faţa situaţiei de a se jena de rotunjimea sânilor hrănitori ai mamei sale! Sau adresându-se tatălui său: „Mai feriţi-vă şi voi, orgasmele mamei mă trezesc din somn!” Deci, mai bine fără memoria faptelor! Viciile, însă, mă vor urmări ascunse în capsula aceea minusculă, esenţială! Pentru a scăpa de una sau alta dintre apucături, fumat, cleptomanie, droguri sau multe altele, ai nevoie de mai multe vieţuiri… Şi nu le-am experimentat pe toate! Ce zice de pedofilie sau perversiuni? Acum, cu structura astrală disipată în neant, toate astea mi se par copilării! Dar ia să mă văd într-un trup nou, fără oprelişti, fără morală şi fără stăpân!? O voi lua, cu siguranţă, de la început!
Se mai spune că atunci când sufletul meu va ajunge să se întoarcă în Sfera de Opal, atunci memoria tuturor trăirilor mele se va activa, se va desfăşura în faţa mea ca un film… doar la o comandă! Dar nu mă vor interesa, au fost vieţuiri cu preocupări prea puţin elevate… aşa cum s-a desfăşurat cea care tocmai s-a sfârşit prin căderea de pe piatra de la Muntele Roşu.
Ridicându-mă în structura mentală, aici mă văd handicapat! Dezvoltarea precară a acestei structuri împiedică o comunicare normală cu sufletele prietenilor şi beneficiarilor mei… Nu le pot transmite mai nimic… Şi ei au structura mentală într-o stare derizorie… Sunt oameni ai plăcerilor imediate, nu se preocupă de exersarea artelor, a gândirii abstracte… Este ca şi cum am fi toţi surzi şi muţi!
Gabriela îi depăşeşte pe toţi… Nu numai atât, mi se spune de către mentorul meu, ea are multe structuri bine dezvoltate, inclusiv cele legate de credinţă… Şi la ce i-au folosit? Şeful de tură a violat-o chiar dacă are toate structurile bine formate! Noroc de Petrică Ungureanu! După ce a cercetat-o amănunţit a hotărât că poate înlocui satisfăcător nevasta lui defunctă… Eu nu ştiu ce talente avea femeia aceea de se înghesuiau bărbaţii la intrarea ei.
Ea, Gabrielea, este singura cu care aş putea comunica dacă şi eu aş avea energiile structurilor mentale! Nu mi-am închipuit că există şi nici că-mi vor trebui, că nu-i ajung cele cinci simţuri normale, plus argumentele artei sexului!!
Conectate la structurile astrale ale primitorilor, bucăţile de astral care înconjoară organele donate se vor absorbi şi unifica în timp scurt cu ale fericiţilor beneficiari. Este norocul lor! Cu cât „mortul” este mai grobian, cu atât şansele reuşitei sunt mai mari! Adevărul este parţial şi relativ, îmi atrage atenţia mentorul meu, un donator cu o evoluţie spirituală înaltă, va avea grijă să asigure armonizarea celor două miniuniversuri, să susţină integrarea tuturor structurilor sale, cea fizică şi a celor subtile în structurile primitorului, astfel încât vieţuirea acestuia să devină o bucurie…
Cam atât, ultimele resurse de comunicare s-au epuizat… voi trece un timp în conservare, până la data când se va hotărî reîntruparea… Nu este posibil ca două structuri diferite ale mele să fie contemporane… adică cele donate şi cea a unei viitoare întrupări. Voi reveni când eroii acestei aventuri umane vor fi plecaţi spre acolo unde vor trebui să ajungă. Aşa voi face şi eu acum!#
februarie 2010
-->
Comentarii
Predomină umorul, subtil pe alocuri. Chiar eram curios ce s-a întâmplat cu unealta fericirii, lăsată moștenire de Alexa. Văd că nu a solicitat-o încă nimeni. Viril și Alexa ăsta. Textul este creionat asemenea unei piese de teatru. Percep și o inițiere în yoga. Nu am depistat carențe în text, lipse de litere în cuvinte, cum observ pe la alții, semn ce denotă că a tot fost citit și recitit de către scriitor. Și da, spiritul s-a detașat cu vehemență, și fără regrete, de un trup și o minte profană, excelând către culmile spiritualității. Am zis...
Mulţumesc Ion Munteanu şi MIhai Cepeha pentru lectură şi apreciere.