Ce dor nebun mi-alungă și liniștea din gânduri,
Când blânda inserare îmbrățișează zarea,
Aș vrea să-mi strig în taină iubirea printre rânduri,
Să-ți spun că tu în vise mi-ai adus iar culoarea.
Ce dor nebun mi-alungă și visul de sub pleoape,
Să-mi pună-n loc șiraguri de perle opaline,
Aș vrea să vii iubire, dar tu nu ești aproape
Și-mbratisez doar norii, fereastra către tine.
Mi-e dor de clipa-aceea sculptată în tăcere,
În care-am strâns oceane imense de iubire,
De palma-ți ce respiră suavă mângâiere,
De gura ce-nfloreste, surâs de fericire.
Comentarii
va multumesc din suflet!
Mi-e dor de clipa-aceea sculptată în tăcere,
În care-am strâns oceane imense de iubire,
De palma-ţi ce respiră suavă mângăiere,
De gura ce-nfloreşte, surâs de fericire.
Foarte frumos,felicitari!
Multumesc din suflet!
Am lecturat cu plăcere aceste versuri minunate