S-au întâlnit odată la o răscruce de
cuvinte care se-mpotmoliseră într-un text
oarecare scris de cineva ce nu ştia prea bine
ce scrisese fiindcă îi rămăseseră trei litere
ce-i dădeau textului o aură alambicată
deoarece cuvântul format din ele năştea
o durere frumoasă pe dinăuntru
în timp ce se lovea de împrejurimile
frumoase sau nu dar mute şi surde
la sunetul ce se auzea din suflete.
Au început două consoane şi-o vocală
să cânte pe limba lor şi să joace
în ritmul lor unic şi nedefinit în vorbe
la-nceput ca un scâncet de copil
apoi au început să vobească
după care să strige-n gura mare
de-auzeau sufletele din toate părţile
numai dor şi dor şi iară dor.
Fiecare suflet auzea şi tot auzea dor deşi
sunetul cuvântului nu era auzit de nimeni.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Frumoase versuri!