S-au întâlnit odată la o răscruce de
cuvinte care se-mpotmoliseră într-un text
oarecare scris de cineva ce nu ştia prea bine
ce scrisese fiindcă îi rămăseseră trei litere
ce-i dădeau textului o aură alambicată
deoarece cuvântul format din ele năştea
o durere frumoasă pe dinăuntru
în timp ce se lovea de împrejurimile
frumoase sau nu dar mute şi surde
la sunetul ce se auzea din suflete.
Au început două consoane şi-o vocală
să cânte pe limba lor şi să joace
în ritmul lor unic şi nedefinit în vorbe
la-nceput ca un scâncet de copil
apoi au început să vobească
după care să strige-n gura mare
de-auzeau sufletele din toate părţile
numai dor şi dor şi iară dor.
Fiecare suflet auzea şi tot auzea dor deşi
sunetul cuvântului nu era auzit de nimeni.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Frumoase versuri!