Te caut
Printre lacrimile uscate pe covor,
Prin casa goală răscolită de tristețe.
Gându-mi te strigă,
Te simt,
Însă tăcerea îmbrăcată în mister
Îmi sfâșie sufletul rănit.
Zâmbetul tău, mutat în veșnicie,
Se-ncurcă printre flori, îngeri, lumină.
Oftez
De dor și de durere.
Pietrele plâng, cuvintele-au secat.
Cui m-ai lăsat?
Făclia de la lumânare
Îmi mistuie clipele pierdute-n amintiri
Și plâng...
Sărut fotografia cu chipul tău drag.
De ce-ai plecat?
Of, mamă,
Timpul se revoltă,
Iar echilibrul zace în perdea.
Speranța, compromisă,
Îmi sugerează
Că poate
Odată
Ne vom revedea.
-->
Comentarii