dorință
un mort din mine a plecat spre stele
să ducă-n univers visele mele,
a luat cu el tot ce aveam mai drag
pe drumul lui de veci și de pribeag.
și –a vrut, ajuns acolo, să mă cheme
bătrân și orb, boșbâcâind prin vreme,
spunându-mi să o iau spre miază-zi
și să recit un vers din Valery.
mi-a povestit că stelele de sus
sunt joc secund al lumii ce-a apus
și noi pigmei ai vremilor ce vin,
sărmane umbre, sub un cer senin.
când luna bate tânără, rotundă,
în trup și suflet, dorul mă inundă,
îmi vine greu să plec spre alte zări
să las aici atâtea dragi comori.
amân plecarea mea pe altădată
și bine-ar fi să fie niciodată,
căci raiul meu este-aici pe pământ,
aici vreau să trăiesc și vreau să cânt.
marţi, 27 noiembrie 2012
-->
Comentarii