Se plimbă dorul mereu singur cuc
pe aleile labirintelor
din ce în ce mai întortocheate ale iubirii
habar n-am cum face că se găseşte
întodeauna cineva să se agaţe de el
dar nu bagă-n seamă pe nimeni
habar n-are de viiturile pe care
le-mprăştie prin suflete.
Are caracter taciturn
nu stă de vorbă cu nimeni
e mai mut decât surdo-mutul
când explodează prin oameni cu semnele
prin care nu se prea face înţeles
îşi semnalizează
prezenţa prin două stropitori
de lacrimi şi suspine
stropesc pe rând
când una când cealaltă
până când întinează sufletul.
Îi dă brânci liniştii
împingând-o pe marginea conştinţei
făcând-o să se certe cu uitarea
ce nu vrea de cele mai multe ori
să facă pace cu el.
Şi uite aşa tina sa
e o întregă expoziţie mondială
de tablouri înrămate cu fir de iubire
colorate cu fel şi fel de sentimente
expuse în lumea fiecărei fiinţe umane
dând viaţă unor bătături pe cord
ce-nţeapă până la ochi
unde stropitorile îşi fac de cap
pe obraji cum vor ele.
Mihaela Moşneanu
Comentarii