Paşi aleargă grăbiţi din zori, să prindă din urmă
noaptea agăţată de cer, bătută cu stele pe post de cuie
şi vise pentru ochii ce nu-şi dorm mintea prea devreme
şi totul după ziua în care şi norii de lene,
au uitat să-şi scuture umbra în stropi de răcoare.
E cald, încă. Îmi întind gândurile, storc clipe, strig. Mi-e dor.
Mi-e dor să plouă şi timpul să-şi uite
clepsidra să curgă înainte, nisipul, în gol.
Şoapte şi zbor. Trăire. Suflet.
06.06.2015, ora 23,54’

Comentarii
multumesc din suflet Emilia, o noapte binecuvantata, Marius
Frumos... foarte frumos!