Tăcerea şi-a ascuns şoaptele în somnul de peste zi.
În tremurul dinlăuntru,
m-am trezit
cu sărutul încarnat al cerului,
pe frunte:
– Mi-e foame, foame de tine!
(îmi striga de cu seară, sufletul agăţat ca-ntr-un hamac, de stele).
Am întinat o felie de pâine cu pastă de mine
şi am bătut cuiele din vis, întins, lungit să stau,
să-mi (cu)prind îmbrăţişarea braţelor din zborul nopţii.
Vorbele cuvintelor nu au loc printre gânduri. Ar durea şi mai tare dorul.
19.02.2015, ora 20:20
Comentarii
multumesc din suflet Rodica, o zi minunata Marius
Mi-e foame, mi-e foame! De poeme ce poarta in ele asemenea valori... Felicitari!
multumesc din suflet voua tuturor, o zi minunata, Marius
... sensibil! Am poposit cu drag!
multumesc din suflet Lenus, o zi minunata, Marius
Frumoase versuri profunde!