Ridic privirea să deschid ferestrele din pereţii fără geamuri
ai cerului din noapte cu drumul de stele şi nu ştiu cum
să-mi îmbrac pământul de flori,
să zâmbească,
să-i arăt că mă bucur
când razele din zori, îmblânzesc clipele de peste timp
şi dorul învinge distanţa dintre minte şi suflet.
Gând. Vis. Trăire.
24.04.2015, ora 22,00’

Comentarii
multumesc din suflet Emilia, o seara binecuvantata, Marius
profund...