Două cărți despre avangarde în estul Europei
Cercetarea artelor și curiozitatea consumatorului, sunt două ingrediente esențiale oricărei culturi. Continuitatea în artă este demonstrată de orice vizită într-un muzeu, fie el de arheologie, pictură, sculptură sau antropologie. Spiritul nostru nu începe le zero ci este un cocteil preluat de la predecesori și dus mai departe. Chiar și fără să fim conștienți etica, morala și arta de azi sunt rezultatul a mii de ani de evoluție umană. Noi modernii, avem privilegiul noilor tehnologii de stocare și prelucrare a informației. Vraja se naște atunci când găsim materiale uitate, care se pot reface folosind programe, scanere, procesare de imagine și în final reproducerea digitală. Așa se face că lucrând la cartea “Pe urmele lui Victor Brauner”- Editura Saga – 2020 am primit fotografii și texte din cărți/reviste de mult uitate. Iată deci, o ocazie de a reface digital, fragmente din culegerea de texte și versuri “Ospățul de aur“ semnată de Stephan Roll, care conține materiale apărute între anii 1922 și 1934, în publicațiile mișcării de avangardă: Contimporanul, 75 H.P., Punct, Integral, Unu, Urmuz, Meridian. Alte secțiuni ale volumului au fost adăugate pentru a menționa și alți avangardiști, reprezentanți străluciți ai mișcării, artiști care au creat capodopere ale genului.
Ținută bine ascunsă, mișcarea avangardistă, efervescentă în România post belică, a fost voit omisă și dată uitării în anii regimului comunist. După revoluția din 89 s-au făcut eforturi de recuperare, noi cercetări și traduceri din opera celor exilați în Europa au pus în valoare bogăția tezaurului cultural care a electrizat artele, cu precădere scrisul și pictura. Cu ajutorul unor amici (Ștefan Benedict, Yigru Zeltil) am produs această culegere de materiale rare, refăcând digital poezie și desene produse în acea perioadă de revoltă culturală. Este un enorm filon care se cere săpat și adus la lumină pentru cititorii secolului XXI. Recentul volum "Momente magice ale avangardei române" face o excursie prin documente speciale, rare, desene și fragmente poetice sau în proză, preluate din scrierile câtorva din reprezentanții de seamă ai avangardei românești: Gherasim Luca , Sașa Pană, Urmuz, Dolfi Trost, Paul Păun, Sesto Pals.. etc O surpriză este mini piesă de teatru "Antracte" semnată de Stephan Roll și comentată de regretatul Andrei Strihan. Iată mottoul care deschide textul lui Roll:
Priveşte: lumina e albă ca pieptul păsărilor de mare
în corpore pitpalacii îşi chiuie limbile
ecoul umple gurile văzduhului
şi clopotele de aer
Eu sunt mai înalt decât tine cu o vrabie ...
În paralel cu muncă la acest volum, Editura SAGA a realizat și o importantă antologie de traduceri din limba rusă pentru poeți evrei avangardiști, semnată de Leon Butnaru. Cartea se numește " INTERNAȚIONALIZAREA STEPELOR - Antologia autorilor evrei în poezia avangardei ruse" și conține 400 de pagini dedicate celor 43 de autori evrei avangardiști în limba rusă . Butnaru a cules și selectat un bogat material relevant pe care îl traduce cu har și extremă fidelitate. În prefața cărții sale autorul ne prezintă dinamica și caracterul scrisului avangardist în Rusia țaristă și evoluția lui după revoluția din Octombrie: "Primele manifeste ale avangardismului rus, care aveau un caracter combativ, patetic, alcătuite din fraze laconice, energice, imperative, aproape ca ordinele de luptă, au fost elaborate, semnate, colectiv sau personal, și de Osip Mandelștam („Dimineața acmeismului”, 1912 / 1913), Benedickt Livșiț („O palmă dată gustului public”, 1912; „Juvelnicul juzilor”; „Duceți-vă dracului!”, 1914; „Manifestul zburătoarei federații a futuriștilor”,1918), M. Rossiianski („Mănușă aruncată cubofuturiștilor”, 1913), Boris Pasternak, Viktor Șklovski („Un stop de dohot”,1915), Dmitri Maizels („Proclamarea lumenismului”, 1921), Ilya Selvinski, Vera Inber, Evgheni Gabrilovici („Construcția sub jurământ a poeților-constructiviști”, 1922-1923, „Declarația centrului literar al constructiviștilor”), Boris Kușner, Osip Brik („Pentru ce luptă frontul de stânga al artelor”, 1923). Dziga Vertov („Noi”, 1923)... De regulă, în majoritatea acestor declarații / manifeste se pretindea în mod intransigent o modificare radicală a paradigmelor, canoanelor, școlilor și curentelor de până la cei care le lansau, anunțând noi modalități de valorificare estetică, artistică a lumii. Ruptura categorică s-a produs în confruntarea futurismului cu simbolismul. Semnatarii considerau manifestele importante pentru auto-prezentarea unui grup unitar, întemeietor sau re-fondator paradigmatic, contrapus mediului literar, artistic, în general. Lansatorii de manifeste se percepeau pe ei înșiși ca pe niște conchistadori ai spiritului, deschizători de drumuri. ... Cu timpul, s-a produs o decantare ideatică și de atitudine, încât, prin opera lor artistică propriu-zisă, semnatarii par să fi degajat acest manifest de unele excese, cum ar fi (fost), spre exemplu, îndemnul de a-i arunca „de pe Nava contemporaneității” pe marii înaintași (Pușkin, Dostoievski, Tolstoi etc.). Același lucru îl presupunea și radicalismul avangardiștilor români: Ion Vinea – „Jos Arta,/ căci s-a prostituat!” (Contimporanul; nr. 45, 1924) sau jubilația lui Sașa Pană – „uraa uraaa uraaaa/ arde maculatura bibliotecilor” (unu, Nr. 1, 1928).
Teroarea sovietică .
Mai departe Butnaru descrie starea avangardelor sub teroarea regimului stalinist, iată un fragment relevant:
"În final, intervine un dramatic sine qua non: fie că vorbim de avangarda rusă, în ansamblu, sau doar de anumite componente ale ei, nu putem să nu invocăm sălbăticia stalinismului, căruia i-au căzut jertfă sute de mii de intelectuali, creatori de artă, inclusiv mulți scriitori din prima jumătate a secolului trecut. Printre avangardiștii lichidați de NKVD, care au murit în GULAG sau au fost terorizați de bolșevici în viața civilă sunt și numele mai multor autori, din creația și destinul cărora se conturează această antologie: Benedikt Livșiț (1887–1939), Boris Kușner (1888 – 1937), Osip Mandeștam (1891–1938), Serghei Neldihen (1891 – 1942), Aleksandr Iaroslavski (1897 – 1930), Nikolai Erdman (1900 – 1970), Volf Erlih (1902 – 1937). Dar privațiunile și teroarea morală la care a fost supus Boris Pasternak? Între anii 1946-1955 el scrie una din principalele sale cărți, romanul „Doctorul Jivago”, însă neacceptat de editurile sovietice, apare, în 1957, în Italia, după care urmează versiunile engleză, franceză, germană, suedeză. În 1958 lui B. Pasternak i se acordă Premiul Nobel, fapt ce declanșează în URSS o furibundă campanie denigratoare la adresa autorului. . ... Unul din cele mai dramatice destine sub teroarea bolșevică l-a avut Osip Mandelștam. Uneori, autoritățile bolșevice încercau „să-i între în voie” lui Mandelștam, de fapt să-i dezamorseze mesajul tragic al anumitor poeme, trecându-le cu vederea (cenzurii). Precum se întâmplă cu poemul „Leningrad” care, curând, după ce fusese citit în public, se răspândise în multe copii (una din primele „probe tehnice” de pre-samizdat), fapt ce i-a decis pe cerberii autorităților să... legalizeze respectivul text. Numai că astfel de cvasi-joc
de-a pisica și șoarecele nu curmase și amenințările la adresa lui Mandelștam, care era sfătuit de „binevoitori” să plece cât mai repede din oraș. Iata un dramatic fragment extras din poem:
„...Petersburg! Eu încă nu vreau, nu vreau să mor;/ Tu ai toate numerele mele de telefon neliniștitor.// Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese/ La care voi găsi ale morților glasuri stinse, funeste.// Eu trăiesc pe o scară neagră, și în tâmplă, de ori o mie,/ Mă lovește, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de sonerie,// Și noaptea-ntreagă aștept oaspeți scumpi să vină pe cărărușă,/ Noaptea-ntreagă mișcând din cătușele lănțișorului de la ușă”.
Poetul se simte încolțit, nedreptățit, ceea ce-l determină să facă un pas de imens curaj, în noiembrie 1933 scriind celebrul text epigramatic:
Noi trăim fără-a simți țărâna țării sub picioare,/ Vorbele noastre la zece pași nu se aud, nu țin,/ Iar când ne-ncumetăm la un sfert de întrebare,/ Ni se amintește de munteanul din Kremlin./ Degetele groase i-s grase, cât viermele fiecare,/ Și cuvintele grele aduc a puduri apăsătoare,/ Zâmbitorii săi ochi par de gândac pal-venin/ Și turetcile cizmelor îi sunt smolit-lucitoare.//
Iar în juru-i adunătură de mahări-gât-subțire,/ El cu servituți de juma-oameni se joacă dezinvolt./ Unul fluieră, altul miaună, celălalt scâncește,/ Doar dânsul e ascultat, încruntat, tătuc știe-tot./ Ca pe-o potcoavă, ucaz după ucaz dăruiește –/ Cui în fund, cui în frunte, cui în ochi, din plin,/ Orice execuție – pentru el e trai-mălină-pe-tort/ Și lat este pieptul lui de osetin”.
Vasta introducere semnată de Butnaru se încheie cu un omagiu adus poeților evrei :
"Iar cei mai importanți dintre acești poeți, Osip Mandelștam și Boris Pasternak, s-au apropiat confratern de eminenta pleiadă a poeților, colegilor lor ruși, care au urmat celebrității lui Aleksandr Blok – Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski, Anna Ahmatova, Marina Țvetaeva, Serghei Esenin, – contopindu-se cu această constelație, devenind partea ei indestructibilă în eternul zodiac al poeziei".
Vom încheia cu o stanță datată 1921, datorată lui Vladimir POZNER (1905 – 1992) :
ÎN RUSIA E LINIȘTE TOTALĂ
La răsărit, toate clădirile
Sunt sub semnul secerii și ciocanului:
Ilustrată ediție
A foametei.
Ici-colo prin roșiile rânduri ale străzilor
Ștreangul spânzuratului – semn de întrebare,
La sfârșit puncte – gloanțele,
Iar pe copertă o cârciumă.
Dar ilustrațiile? Cui iar reușit altele mai reușite?
Cine-ar fi putut desena
Grămezi de vii și cadavre dimpreună?
Tâmple găurite,
Carne de om făcută scrum.
Și ce-i cu bolșevicii?
Nu sunt decât un supliment gratuit,
Se zice, – se va întâmpla o minune,
Cineva războiul civil îl va curma; –
Eu însumi curând mă întoarsei de-acolo, –
În Rusia e liniște toată.
Bântuie stihiile,
Câmpia est-europeană e-n negură sângerie,
Acolo se vinde sufletul Rusiei populare,
De băut pe loc sau vărsat.
Adrian Grauenfels
Editura SAGA 2020
-->
Comentarii