două trupuri
~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~
suntem două trupuri
care sunt citite
în valul de pe piept
până pe spate
două trupuri
care alunecă între versuri transpirate
cu zvâcniri pervertite
de mângâieri şi şoapte
suntem miere și spumă
sare în matca plecării din poezie
cântec ce geme
ca pielea între dinți
suntem o singură patimă
a cuvintelor
ploaie şi respirație
între buzele brobonite
ce simt beţia
trăiri din viitorul meu trecut
Comentarii
Rodica, m-ai cam plimbat printre trupuri...
Aurelia, şi mie mi-a plăcut imaginea de la tine...
Două trupuri
poezie de Octavio Paz
Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două valuri
Marea lor este noaptea
Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două pietre
Pustiul lor este noaptea.
Două trupuri unul lângă altul
Sunt două rădăcini uneori
Pământul lor este noaptea.
Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două săbii
Fulgerul lor este noaptea.
Două trupuri unul lângă altul
Sunt două stele, din cerul gol
Prăbuşindu-se.
"Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri."
Aristotel