Bătrânul acela alb
și prea îndoit
cu tremur de viață
frumoasă în ochi
de mână m-a strâns
și mi-a șoptit:
Iubirea nu e pentru orbi!
Lăcrima prea curat
și atât de frumos
cu suflet candid
cămașă scoasă
pe dinafară, mi-a zâmbit
și mi-a șoptit:
Dragostea nu-i o povară!
I-am povestit încet
despre moarte
că nu e neagră
și nici nu-i rece
e doar sfârșitul de vară
și mi-a zâmbit:
Viața-i un moft ce ne trece!
Mi-e dor de bunicul acela frumos
de poveștile noastre eterne
privesc în oglindă și dureros
văd că bătrânul acela sunt eu
sfârșit mult prea devreme!
30 03 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Frumos poem
I-am povestit încet
despre moarte
că nu e neagră
şi nici nu-i rece
e doar sfârşitul de vară
şi mi-a zâmbit:
Viaţa-i un moft ce ne trece!
un adevăr teribil!