O concluzie s-ar putea desprinde
de-a lungul lungii noastre vieţi.
La marginea mării limbile sunt
până la acoperişuri
ca un foc de frunze uscate
şi păsările cerului ar simţi că
anotimpurile nasc mereu alţi şi alţi
zei.
În vremea campaniilor de seară
în faţa ochilor
există munţii şi lacurile
alergând pe câmpie
cu cele mai fericite păduri
pentru tot soiul de vieţuitoare
în cercuri concentrice topite
deasupra vieţii şi acolo stă
simplitatea.
Frumoşi sunt poeţii şi nu îmbătrânesc
niciodată.
Bibliografie : Despărţirea de cotidian
( Silogistica ecoului), Editura Paralela 45, 1997
-->
Comentarii