El este minunea
unde gândurile-i plecau singure
şi nu se mai săturau
privindu-l.
Încerca să se desprindă de ele
dar îi pătrunsese sub piele sămânţa,
atingerile o rupeau de sine
şi rămânea captivă iubirii.
Cuvinte n-avea dar mereu le rostea
găsind în ele o mângâiere plutitoare,
ispita şarpelui pe care nu l-a văzut
i se ondula prin nervi înainte.
Totul părea prea târziu,
margini de dor fără margini,
chinul îl aluneca în plăcere
şi ea numea asta dragoste.
..............................................
-->
Comentarii