Dacă aş simţi gândurile străine
nu m-aş teme,
aş avea la mine posibilităţile de respingere,
e necesar între oameni să împarţi ce ai mai bun
şi să creşti în ochii lor
ca o floare udată la timp
care uimeşte prin frumuseţea dăruită.
Nopţile senine se bucură de stele,
întunericul se manifesta ca o umbră ascunsă
care nu presimte pericolul,
timpul are mângâierile lui nevinovate
până unde se-ntinde măreţia cuvintelor
pe care le rostesc din curtuazie obişnuită
în faţa tăcerii din privirile tale mirate
din care curge fericirea.
În fiecare ipostază de trăire lăuntrică
ştiu cum să rup din inimă
dragostea albastră
ce-mi risipeşte singurătatea
şi o lasă pradă lupilor flămânzi
din pădurile în care s-au tăiat arborii
şi hrana a plecat în bejenie.
-->
Comentarii