Când se termină nimicul
nu pot alege nicio variantă;
din faţă, din spate, de oriunde
să-l zdrobesc şi să-i strig,
nu sunt eu acela
care-şi scoate totul în afară
din casa locuită de alţii
cu geamuri mate şi albe.
Ce este altfel mi se lipeşte,
rămâne o umbră fără consistenţă
în care înoată nebunii
printre care mă zbat.
Dragostea este o stare
care mă cuprinde şi mă intrigă,
o împart cu cine se frânge
în cântecul ei abia desluşit.
Ca un drum
pe care porneşti singur
şi asjungi pe cineva, o femeie,
îţi împarţi apa şi merindele
dar inima rămâne singură.
Oraşul aşteaptă undeva,
nu uita drumul şi vorbele!
Luminile te aşteaptă
pe străzi cu lampioane.
Casa ei străină
dă din umeri şi mă nelinişteşte,
uşile se deschid şi aşteaptă
să iasă nimicul din noi.
-->
Comentarii