Aerul e greu, nori monstruoși, amestec bizar de coral și cenușă apasă cerul iar eu simt că mă prăbușesc. Copacii frenetici mă alungă, coroanele lor aplecate asupra mea mă-nspăimântă. Asfaltul umed îmi imprimă o mișcare lentă, în seara asta pașii mă poartă spre niciunde, pentru că locul acela nu-l mai pot numi acasă. E același drum îngust, pe care-l parcurgeam cu pași jucăuși ... Neliniștea mă cuprinde. Simt bătăile alerte ale inimii ca atunci când îți simțeam apropierea. Mă uit, împrejurul meu nicio ființă, nicio umbră de om nu se-arată. E o lume damnată. Luna se zbate, își face loc printre norii grei, dar azi e palidă și sticloasă. A căzut în capcana tristeții și nu va mai putea fi niciodată ca în ziua aceea. Un cântec melancolic se aude în depărtare, e cântecul meu sau al tău...
Mă așez pe o bancă stingheră, îmi aprind o țigară, prin fumul care mă învăluie văd două siluete retrăgându-se grăbite din fața mea, preferă intunericul care e mai discret decât privirea unei femei singure. Fumul se înalță, se răspândește în rotcoale mari, se dispersează timid e o alternativă la tăcerea în care mă-nec. Dar sunt convinsă că ei nu m-au văzut, erau prea grăbiți. Îți amintești când mergeam grăbiți pe aceleași alei? Jucam șotron pe un desen imaginar și mă lăsai întotdeauna să câștig. Acum nu mai văd conturul , pietricica nu mai care în interior, iar în auz îmi răsună cuvintele tale.” De data asta ai pierdut.” Mă supăr, pentru că tu știi să mă împaci cu un sărut. Dar nu mai ești lângă mine. Drumul contorsionat ne-a distanțat într-o zi fără să ne dăm seama. Și de atunci nu ne-am mai regăsit. Sting țigara, îmi amintesc că renunțasem cândva la fumat. Mă uit discret in jur, de teamă să nu deranjez sau de teamă să nu fiu văzută. Mă hotărăsc să mă retrag în grabă spre casă.
Azi nu te voi mai aștepta, nici mâine. Iartă-mă că nu am putut să te-nțeleg. De aceea am ales să mă distanțez.Speram să înțelegi tu câtă nevoie am de tine, să înțeleg cât imi lipsești când nu ești lângă mine, cât mă doare când ești aproape și nu te pot atinge. Știu că a fost un gest nebunesc, așa cum o dulce nebunie a fost iubirea noastră. Am renunțat la tot pentru tine, te-am sacrificat crezând că vom renaște într-o singură ființă gata să răstoarne cerul pentru a proteja iubirea. Dar nu s-a întâmplat...
-->
Comentarii