„Uite-l, prostu' cum pășește!”
Spuse-și paznicul în gând,
„Nici optîșpe ani nu are
Și se târâie-n pământ.
Nici armata nu mai face
Să-nvețe să stea flamand”
Își aprinde-apoi țigara,
Scoțând aerul râzând.
„Haide! Uite-te încoace,
Dracu' de ți-o pune-n gând
Să pocesti fața la mine
Și-ți arăt eu cine sunt!
Dar acuma, stai baiete,
Noaptea asta lung-a fost.
Oare eu păzesc degeaba?
Ia hai să mă iau de prost.”
-Auzi mă! Strigă nerodul,
Tu ai zis cumva ceva?
Ia întoarce-te la mine!
Însă el se tot ducea...
...
„Parc-așa era spre casa...”
Auzi în mintea lui.
Dac-a zis cu voce tare
Sau în gând, să știe nu-i.
Vântu-i vâjâia-n ureche
Și tot păru-i mirosea
A tutun și a borala
Și nimica nu-l durea.
Avea sânge scurs din palmă,
Pare-mi-se când s-a dus
Să vomite-a șasea bere,
Într-un ciob să se fi pus.
Ghetele-și tara-n picioare,
Spre-nainte să le pună,
Iar țigară aia stinsă
Încă o ținea în mână.
„De ce oare a zis ăla
Ce a zis atuncia cand...?”
Îi șoptea întunecată
Mintea ce-l privea căzând.
Tot în palma aia proastă
El se ridică la loc,
Lăsând colo, jos în iarbă
Cheia, sânge și-un chiștoc.
„Oricum viața asta n-are,
Bombăni el șchiopătând,
Nici un rost în lumea care
O urăsc atât de mult!”
„Creier prost!” își zise-n glumă,
Că din mers el auzi
Cum îl strigă moartea, parca.
Continuă a bombăni.
-->
Comentarii