Deseori, slobozesc amintirile,
dar din ce în ce mai rar,
găsesc putere şi le îndemn
să treacă puntea cuvintelor...
Neputinţa paşilor le-a tăbăcit,
au amorţit sub stânca gândurilor,
împrejmuită cu o mie de vieţi
şi ferecate de lacătul veşniciei.
Le simt suspinul... iar la teama
că tăcerea le va-ngropa,
fără a găsi răspunsurile vieţii,
mă cuprinde tremurul, tristeţea
şi le las să plece-n libertate,
să caute drumul spre lumină...
căci între pagini de carte,
cel mult vor îngălbeni
sau carii timpului le vor broda.
Moartea nu ştie să citească!
18 Octombrie 2017 - MIT

Comentarii
Va multumesc, tuturor, pentru semnul lasat!
Dragi multumiri, Pop Dorina!
Multe multumiri, AureliaAlbAtros, cu drag!
Frumos drum.