La capăt de drum cu vise apuse,
Atâtea cântece rămâne nespuse.
Undeva adastă un dor nepătruns,
Un vis de iubire-n frunze ascuns.
În amintiri născute din visare,
Însingurarea-şi află alinare.
Iluzii aromate de vechi vibrări
Ascund nostalgic, tăcute chemări.
Nimic nu e iubite, întâmplare,
Nici ziua de azi cu clipe amare.
Încearcă tristeţea să-şi facă popas
Dum spiro spero atât ne-a mai rămas.
Când soarele curge-n seară arămiu,
S-adoarmă la sân de lună argintiu,
La început de drum la capăt de cărare,
Unduie tăcut un gând de împăcare.
Comentarii
Minunat ! Felicitari!
... frumos, frumos!