Sub mantia de frunze ruginii şi decolorate petale autumnale,
Ca un modus vivendi, grăbită, noaptea crescândă se-acioaie;
Triunghiuri migratoare cu gâturi alungite, în simetrii opţionale,
Leagănă zarea-n depărtare sub ameninţarea fluturilor de ploaie.
Docile, cu gesturi de negare, frunzele se-aşează pe pământ,
Din tavanul nopţii, luna aprinde simfonii de crizanteme;
Odată cu aerul răcoros, strecurat pe aripi nomade de vânt,
De stropii grei de rouă, pânza de păianjen prinde-a se teme.
Conştient de adevărul toamnei, fă o simplă mişcare tactică:
Potriveşte-ţi sângele după ultimile raze calde de soare;
Când clorofila reculege lumina din clepsidra galactică,
Orizontul de curgere a vremii să te găsească tot în picioare.
Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 24 septembrie
-->
Comentarii