Câtă durere să-ndur
s-ascund înlăuntru lumina
care iese prin piele afară
şi ce leac să mai caut
când pe frunte şi la tâmple-mi zoreşte.
Picioarele nu-mi stăpânesc mersul,
mâinile aspre cu porniri firave
abia mai ştiu să mângâie trupul femeii!
De ce mă laşi uituc şi miop
să nu-ţi văd limpede depărtările,
să nu-ţi aud lacrima cum picură
fierbinte pe obrajii de ceară
topită în bucurie.
Anotimpurile tot mai scurte sosesc,
fără să ştiu alunec spre moarte
cu toată durerea în inimă.
-->
Comentarii