Durerea pământului...

Am pus palmele pe țărână
să simt durerea pământului când îl calc,
dar vântul cu adieri ușoare alină
strigătul mut al prafului împrăștiat .
Ating bucățile dure
și vibrații ciudate mă cuprind
aș putea oare cu mână să sfărâm
durerea din bulgării de pământ?

Frunze uscarte de gânduri risipite
s-așeză pe pământul uscat
și ele ar vrea s-aline durerea
uitată-n firele de praf.
Stelele lacrimi nu mai au
să-mprăștie roua ca o dulce mângâiere
ș-atunci cum s-aline durearea
din pământul vlăguit de-nalt?

Soarele trimite neîncetat din depărtări
raze de foc care ard pământul însetat,
nici un nor nu s-arată pe cerul de sticlă
nu-i nici o picătură de apă răcoarea să-nfiripe.
Rămâne speranța în Dumnezeu,
strigată în rugăciuni și pocăință
poate El se va-ndura de plânsetul greu
al pământului aflat în suferință.


Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->