E iarnă
E iarnă iar iubito și eu mă simt copac,
învăluit de nori când visul pleacă apă,
am fost cândva o toamnă, căci m-am născut opac,
învăluit în gânduri, iubirea să mă încăpă.
Vorbesc numai prin frunze, când dor mă ostenesc
și-n infinitul meu, mai dăruiesc culori,
neființe dor prin vene în sânge-mi șiroiesc,
în timpul care pleacă, în ceruri după nori.
E iarnă alb mă curge, iubirea ta în sânge,
visarea mea din ani, ce-mi scurgi albastru-n zare,
mi-ești setea ce fântâna-mi nu poate și n-o stinge,
când lumea ta de sus, în trecători mi-apare.
E iarnă,tu mi-ești dumul în albul spre lumini
din pașii mei cu vise in clipe încondeiate,
buchetul de mireasă cu trandafiri și spini,
din nostalgia lumii și-a nemuririi date.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumoasă iarnă. Felicitări şi LA MULŢI ANI !