În miez de zi stau îngândurată
Caietul ştie cât sunt de supărată.
Copacii sunt acum frumos înfloriţi,
O pânză de păianjen ştie ce simţi.
Răvaşul trimis de prima ploaie,
Întunecă sufletul şi a mea odaie.
Trag oblonul repede peste geam,
Valul de brumă acoperă tot ce am.
Eu ascult liniştită şi stau la masă,
Şiragul picăturilor ploii mă apasă.
E doar o vijelie, trece, e trecătoare,
Şi vântul face o gălăgie prea mare.
Stau în miez de zi cam îngândurată,
Dar cerul se luminează încă o dată.
Fereastra casei mele e bine închisă,
Doar ploaia e mai ageră, mai tăioasă.
Pe banca noastră stă bine o frunză,
Acoperită de a paiajenului pânză.
Aleagă ploaia vrea să prindă noaptea,
Mă ascund şi strâng la piept cartea .
Nici nu ştiu…e toamnă sau primăvară,
Peste tot picăturile ploii mai tare zboară.
Sunt multe ore de cânt privesc pe geam,
Numai cu un surâs adesea eu o amăgea.
-->
Comentarii