E ziua ta, ţara mea!

E ziua ta, ţara mea!
Dar nu eşti ţara mea;
Eşti a tuturor şi a nimănui!
Eşti ca o orfană
Care vede în orice trecător obosit un tată cuminte,
Care vede în orice femeie tristă o mamă duioasă.
E ziua ta, ţară!
Şi nu-ţi oferă nimeni o floare?
E ziua ta, ţară, şi n-am pentru tine să-nchin un pahar
Şi nici măcar un mititel să gust nu mai pot,
Căci te-au otrăvit cu un codex alimentar străinii,
Dar şi ai tăi, cei care trebuiau să-ţi poarte de grijă.
Spune-mi, ţara mea, ţi-a fost vreodată bine?
Atunci, vino şi plângi pe umărul meu...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->