ea a plecat
Ea a plecat. Începuse să plece de mult.
Întindea brațele către cer. Never more.
Am strigat după ea. N-a auzit.
Voiam s-o întreb cum o cheamă.
Avea aripi de ceară și din mâini
Îi creșteau flori de ,,nu mă uita”.
Îi era trupul biciuit de soare.
Cercuri de aur zvârlea către cer,
Din glezne-i săreau lasei scântei.
Toate pădurile veneau către ea,
Și florile grădinilor care mor,
Aștept și acum să se întoarcă,
Din ce veac răsăriseră ochii ei,
Din ce povești cu nimfe?
Ascult frunzele toamnei cântând,
Încă un vis spulberat în abis,
Minotaurul sfâșie raiul în două,
Orfeu a murit. Afară iar plouă.
joi, 29 septembrie 2016

Comentarii