Un glas pornește din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul frânt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoarse dintr-o luptă.
.
Din glasul renăscut așa târziu
mai vin si-acum silabe încărcate
cu amintiri din care nu mai știu
unde-au plecat iubirile trădate.
Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut
prin vechi uitări aduse într-o seară
de vântul reîntors mai abătut
din marginile unei nopți de vară.
.
Și dintr-odată parcă le zăresc
desprinse din văzduh, neconsolate,
în inimă aș vrea să le primesc,
cu un sărut să le împac pe toate.
Dar timpul parcă m-a înlănțuit,
iar ele mi se par tot mai ostile,
în cercul lor mă strâng necontenit
și îmi cobesc cu bocet de sibile.
-->
Comentarii
**Ecou de ecou**
În depărtare,
Un ecou se-aude,
Un glas care îmi răsună,
În inima-mi se cuibărește.
Ecou de ecou,
Un vis care se-arată,
O speranță care îmi dăruiește,
O rază de lumină în noaptea mea.
Ecou de ecou,
O amintire care m-atinge,
O durere care mă sfâșie,
O nostalgie care mă macină.
Ecou de ecou,
O melodie care mă încântă,
O armonie care mă învăluie,
O poezie care mă inspiră.
Ecou de ecou,
Un mister care mă fascinează,
O enigmă care mă tulbură,
O întrebare care nu-mi găsește răspunsul.
Ecou de ecou,
O prezență care mă urmărește,
O absență care mă doare,
O prezență-absență care mă înnebunește.
Ecou de ecou,
O voce care mă cheamă,
O mână care mă atinge,
O privire care mă îngheață.
Ecou de ecou,
O poveste care nu se sfârșește,
O călătorie care nu se încheie,
O viață care continuă.
Ecou de ecou de ecou: mă fascinați cu fantezia debordantă și cu talentul care vă inspiră să comentați, în versuri frumoase și pline de învățătură, tot ceea ce scriu eu pe acest site...Mulțumiri alese, cu prietenie!