Cine mă întreabă,
cine sunt şi ce nume port?
De nu găseşte răspusul
şi eu îl strig în pustiul tăcerii.
Nimeni n-aude ecoul din cuvinte,
înţelesul rupt din miez
adăugând fiecare câte o presupunere
în singurătatea care-l înveleşte.
Cu sunetele silabelor libere
prin inimă la locul ei ştiut,
trupul tău capătă lumini sferice
care se rotesc fără-ncetare.
Cu puterea fiinţei în preaplin
transpun zilele unele în altele şi le înclin
spre mine să nu mă uite
înţepenit în fixaţiile predestinate.
Nimic nu-mi este împotrivă ori duşman,
tu-mi străluceşti în ochii cenuşii
îndrăgostită peste braţele-n aer
cu gleznele înflorite pe genunchi.
-->
Comentarii