ECOUL PAŞILOR MEI
Herghelii de gânduri aleargă spre tine,
iar între noi cuvintele sunt prea, puţine,
dar poate, distanţa-şi va ridica stolurile
şi de razele soarelui să prindem visele.
Gândurile-s senine şi nu le simt povară,
aştept ca timpu' să se destrame-n vară,
poate când ochii se vor întâlni, din nou,
privirea se va-ntoarce-n inimă, ca ecou.
Vreau, depărtarea să nu lase loc uitării,
cuvintele-s ghioceii, vestitorii primăverii,
chiar de distanţa-i o poartă făr' de zăvor,
gândurile se scaldă într-o mare de dor.
Cobor cuvintele din gânduri, pe o coală
şi scriu să-i găsesc minţii, vieţii, ostoială,
paşii-mi umblă pe alei de toamnă-zurlie,
dar ecoul lor va fi un anotimp de poezie.
10 Iulie 2016 - MIT

Comentarii