Îți iei în brațe viața dragă
Convins c-a ta e lumea-ntreagă
Și, cuprins de beatitudine,
Nu ai nici o incertitudine,
Neștiind că-i zborul tău spre onor,
Cuprins de bucurie-n cînt sonor, -
Certă dovadă de neștiință
A căderii în gol spre neființă,
Îți asumi periculoase riscuri
Sărind peste semețe piscuri,
Dar te alegi cu oasele frînte
Și cu înaltele idealuri înfrînte,
Iar toate păcatele tinereții,
Adunate-n pragul bătrîneții,-
Ecouri, ce te pleznesc în minte,
Urlă-n pomeniri de cele sfinte.
Disperarea te alungă de acasă
Să nu te-aplece nemiloasa coasă,
Durerea să-ți strigi în pustiu,
Negăsit de moarte – veșnic viu.
MdRaseculum 09.04.2013
-->
Comentarii
Un ecou dintr-o inimă minunată, cu bucurie, mulțumesc frumos, Lenuș!
Frumoase ecouri