După 30 de minute de la ora anunţată pentru începerea şedinţei, timp în care s-a făcut prezenţa de trei ori pentru că domnii senatori erau, ba pe holuri, ba la bufet, ba acolo unde nu intră decât o singură persoană, şedinţa a început.
De la tribuna Senatului:
– Are cuvântul domnul senator Vasile Pricăjitu. Se pregăteşte domnul senator Victor Slabu.
Cu câteva mişcări unduitoare, senatorul reuşeşte să părăsescă pupitrul şi se îndreaptă către microfon.
Adevărul este că pupitrele au fost proiectate la puţini ani după 89’ când domnii parlamentari erau mai subţirei. Acuma vârsta, stresul şi grijile pentru a asigura bunăstarea oamenilor şi-au spus cuvântul.
– Stimaţi colegi, domnelor, domnilor...
Eu vorbesc mai rar de la tribună, faţă de alţii care mai mult vorbesc şi nu fac nimic, eu sunt obişnuit să tac şi să fac (rumoare în sală, sunete de dezaprobare).
De exemplu am făcut multe drumuri în ţările vecine şi nu numai, ca împreună cu mai mulţi colegi să căpătăm experienţă şi să o aplicăm la draga noastră, la scumpa noastră, la minunata noastră ţărişoară (îşi şterge o lacrimă imaginară în colţul ochiului). Mă scuzaţi, eu şi când auzeam numele ţării mele peste hotare, pe unde mă duceam, lăcrimam.
Deci cum spuneam, nu am stat degeaba, am umblat mult cu gândul să ajut la prosperitatea patriei mele. Că spunea şi nevastă-mea că ne-ar trebui alt paşaport, că nu mai este loc de vize (se aude o voce din sală).
– Nu, domnule coleg din opoziţie, soţia care este deputat, nu a mers pe banii Senatului, pentru că şi Camera Deputaţilor are buget.
Partea mai rea este că peste câteva luni mi se termină mandatul şi nu am timp să pun în practică experienţa acumulată în alte ţări. De aceea rog pe domnul preşedinte al partidului, dacă s-ar putea..., cumva..., să fiu propus pe o listă eligibilă la alegeri.
(iarăşi o voce din sală) Ce am făcut în cei opt ani de când sunt în Senat? Am avut câteva propuneri, stimate coleg, dar din cauza celor din opoziţie nu s-au concretizat, fiind mereu contra, probabil invidioşi că nu le-a venit lor.
De exemplu, după venirea ciobanilor, nemulţumiţi că nu mai au voie mai mulţi câini la stână, am propus un proiect de lege în care se specifica că au voie câţi câini doresc, dar nu mai mult de trei oi.
Am propus să se construiască scări rulante în Parlament, ca noi ăştia... mai plinuţi, să urcăm şi să coborâm mai uşor de la etaj, dar s-a opus blonda colegă Negruţa, care a spus că nu vrea să mai audă de scări rulante, că a stat la un magazin o jumătate de oră pe scări, până s-a dat drumul la curent să pornească scările, că a fost o pană.
Am propus să se mai micşoreze iluminatul la Parlament pentru economie şi pentru faptul că am observat că mulţi colegi stau cu ochii închişi, deranjându-i lumina. Bineînţeles opoziţa s-a opus, spunând că nu se pot citi ziarele cu lumină mai slabă.
Sunt trei ani de când am propus să fie sancţionaţi, chiar cu tăierea din indemnizaţie, a celor care lipsesc nemotivat. Repet, nemotivat. Ceva s-a realizat, dar nu suficient. S-a înfiinţat o comisie care să propună sancţionarea celor care lipsesc. Propunerea nu s-a materializat, pentru că de fiecare dată lipsea jumătate din comisie. Poate în viitoarea legislatură. Vă rog să se reţină, că eu am făcut propunerea.
Am propus să se revizuiască emisiunile tuturor televiziunilor. Dacă ni se inoculează că trăim şi că vom trăi prost, nu vom avea niciodată şanse de a trăi mai bine şi de a ne reveni din situaţii dificile. În ultimii ani, românii şi-au căpătat o notorietate nefastă, care ar putea fi caracterizată scurt, nefericit şi păgubos – nihilism. Propunerea a căzut la vot cu 108 voturi contra, 10 pentru şi 5 abţineri, cu toate că în sală erau 48 de senatori! Probabil cei din opoziţie au votat cu două mâini sau cu trei, că altă explicaţie nu am.
Au mai fost şi altele, dar amintesc numai una: să mergem mai mult în mijlocul poporului, nu numai înainte de alegeri, că se interpretează aceste gesturi. Eu, de exemplu, când sunt în ţară, merg pe stradă, în oraşul meu, şi mă lipesc de grupuri de oameni să le ascult păsurile. Majoritatea sunt veseli, spun glume, dovadă că le merge bine.
Pentru amuzament vă spun şi dumneavoastră două din ele, auzite de la ei:
Soţia unui deputat se duce la doctor şi se plânge că soţul ei vorbeşte în somn.
– Dar nu este un necaz aşa mare, zice doctorul.
– Ba, da, că râde tot parlamentul de el.
O doamnă deputat, are în baie o oglindă şi atunci când se dezbracă, în colţul oglinzii apare scris: Atenţie! Imagini care vă pot afecta emoţional.
Mulţumesc pentru atenţie, stimaţi colegi şi sper că ne vedem şi după alegeri în aceeaşi formaţie pentru a continua munca în folosul poporului nostru drag şi a scumpei noastre ţărişoare.
Mulţumim şi noi. Are cuvântul domnul senator Victor Slabu, se pregăteşte domnul senator Ion R. But şi apoi ne va cânta, pardon, va lua cuvântul doamna senator de la Clejani...
Domnilor colegi. Pentru început, vin cu propunerea, dacă şi cei din opoziţie vor fi de acord, să găsim o metodă, o lege ceva, prin care să nu mai fie hărţuiţi parlamentarii de către DNA.
Mulţi stau cu frică să nu fie citaţi, în loc să muncească şi să se gândească la legi care să ajute cetăţenii care i-au votat. De exemplu ieri când s-a făcut prezenţa, un coleg în loc de prezent a strigat: nevinovat. După ce că stresul e mare în aceste munci de răspundere, mai stăm şi cu această teamă.
Până şi Mark Twain ne-a ridiculizat, spunând că un parlamentar este o persoană care face legi când nu este la închisoare. De aceea şi cetăţenii au o părere proastă despre noi.
Domnilor colegi. Trebuie făcut ceva şi în privinţa demografiei. A scăzut drastic numărul cetăţenilor, iar străinii râd de noi că avem un aşa mare parlament la o mână de oameni. Dacă nu luăm nişte măsuri vom ajunge în viitor să avem cel mult 600 de membri faţă de cei 688 câţi sunt acuma. Vă daţi seama ce muncă titanică va fi pe cei rămaşi să suplinească pe cei care nu mai sunt în parlament?
Că bine zicea un poet într-un ziar:
Mulţi tineri au schimbat cetăţenia,
Mânaţi de multele şi marile nevoi,
Acum în ţara noastră, România,
Nici bumerangul nu se-ntoarce înapoi.
Cei mai bogaţi au căpătat mania,
Doar un copil să aibă şi niciodată doi.
Iar vestea ce ne-o dă demografia,
Este că vom ajunge, la jumătate noi.
Trebuie făcut ceva şi cu canalele de Tv. Cum bine spunea colegul antevorbitor. Au ajuns nişte tinerei de moderatori la talk-show-uri să ne bălăcărească în toate felurile. Ce prestigiu mai avem unii din noi în faţa poporului? Zic unii, pentru că majoritatea sunt oameni şcoliţi, inteligenţi, care au şi doctorate şi ştiu ce înseamnă o lege. Eu de exemplu, după ce am luat cuvântul şi ieri, am auzit voci din care am dedus că am o minte „brici”. Mulţi spuneau, vai ce minte, ce minte!
S-a indus şi ideea că mulţi dorm în Parlament. S-au făcut şi epigrame pe tema asta:
Grea e viaţa lui Moş Ene,
Că e mult solicitat:
Noaptea vine pe la gene,
Ziua merge la Senat!
La un talk-show un tinerel a lansat, zice el, aforism, că senatorii şi deputaţii nu se înţeleg şi atunci dorm în Camere separate. Am văzut şi eu colegi cu ochii închişi dar nu îşi permit să doarmă, ci cugetă la ce treburi mai au de făcut.
Vă mulţumesc, atât am avut de spus.
– Luăm acum o mică pauză de două ore, după care vom continua discuţiile. Şi aşa văd că în sală au rămas nu mai mult de 20 de senatori.
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație!
Mulţumesc doamna Lenuş.
Lecturat cu mare drag.... Felicitări!
Mulţumesc, doamna Camelia. Facem şi noi haz de necaz.
:-))) Foarte bună! Situaţia e de plâns, de fapt, dar dvs. aţi reuşit să o redaţi într-un mod umoristic! Felicitări, domnule Bidulescu, nu ştiam că aveţi un simţ al umorului atât de "ascuţit"!