efect secundar (*)
cu o zi înainte
o turmă enormă de furnici
mi-a năpădit casa, cafeaua, peretele vestic
căutau refugiu în bucătărie
la 23, exact la echinocţiu, după vaccinul de gripă
a venit ploaia
ameţeli, regrete cosmice
să aprindem vreascuri mi-a trecut prin cap
să căutăm veveriţe speriate
în trecutul prezent
în greşelile viitorului virtual
să fiu pofta cuiva, cerşeam
să devin tehnologia dragostei ceream
mecanismul mecanico-subtil
al sărutului fugar
în gara blocată pentru iarna care vine
cu nămeţi absoluţi din ceaţă şi pudră de talc
apoi am văzut un melc care îşi dădea foc la casă
atunci am înţeles, trăim efemer
efectul secundar al doctoriei viaţă.
AG
(*) dedicat amicei Sash Segal
-->
Comentarii
PERFECT !!!!!!
Chiar mă gândeam de nu-s tușele prea groase
Cu mare plăcere. O mai ”salubrizezi” tu ca să nu jignească sensibilități 
Scrii colorat sir Toma ! , sper ca imi dai textul studentesc pentru revista mea Alchemia, e bun acum de sarbatori ce zici? E urgent ! Merci
Eram prin anul trei... cred, când m-a chemat administratorul:
- Mihăiță, avem o chestie...
Când aud exprimări, de-astea cu ”vag” în față știu că nu-i de bine:
- Zi!
- A venit un băiat...
- Hai, hai... nu mă aburi.
- E orfan, are o bursă și-i ovreu. Nu pot să-l bag peste arabi la T8, că bagă ăștia cuțitul în el...
- Și?
- Nu-l iei la tine?
- Măăă...
Aveam, la ultimul etaj de la T13, din Iași, o mansardă unde încropisem o garsonieră. Aveam aragaz, duș, boieream față de restul băieților care stăteau câte patru în cameră cu o chiuvetă și-o oglindă.
- Ăsta-i șantaj.
- Zi-i cum vrei da’ nu pot să las omu’n stradă.
- Nu-i homălău?
- De unde dracu să știu? Las că-i faci tu proba.
- Adu-l! Dacă mișcă îl iei din tomberon.
Un băiat prea conștient de nefericirea vieții lui. Obedient spre umil.
L-am luat de crescut.
Am buchisit amândoi la limba română, l-am scos în lume, când te văd pe tine-n poză, parcă-l văd pe el… oleacă mai brunețel…
- Ce mi-ai adus copilul ăla?
- Da ce? N-a făcut față?
- Ba da, dar chiar să-și rupă ața la mine-n pizdă…?
- Da’ unde voiai? Într-o gaură de gard? Ești excoacă, zi că mai vrei bani…
- Da. Păi ce-i la mine? Maternitate?
- Ia o muie și mai vorbim.
- Nesimțitule!
- Curvo!
- Aaaa! Îți scot ochii!
- Ha! Ha! Ha!
Îi venise și-o culoare sănătoasă în obraji și…
Când vin de la cursuri îl găsesc împachetând.
- Ce faci?
- Plec. Mă cheamă acasă…
- În armată? Păi, ești bursier. N-ar trebui să te lase să termini studiile?
- Am fost cu o bursă privată. Mentorul meu a murit iar moștenitorii n-au considerat că trebuie să continui studiile.
Armata mă cheamă.
Trei ani, Mihail… am să-ți trimit scrisori.
Era pe vremea lui Ceașcă. N-am primit nici o scrisoare…
El rămâne doar o amintire pe care mi-ai zgândărit-o , tu, acum, cu melodiile astea, la fel ca cele pe care le ascultam la casetofonul Sony, singura lui avere.
A plecat și de-atunci nu mai știu nimic de el.
Mii de trăsnete, copil. Ce voce are dihania asta... Bârrr! Mi s-au ridicat floacele pe mâini!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Absolut. O combinație interesantă de Vangelis cu muzică tradițională. Las că și ăștia ai mei îi freacă pe Pink Floyd de-o ieșit clăbuci, dar îs simpatici. Au niște solouri de baterie, niște sincope... Miammmm! Dedicația, cu Nurofen cu tot, era pentru doamna ...
Multumesc, prefer totusi pe Dhafer : https://www.youtube.com/watch?v=K9INsERNFUo
În caz că ”panaceul” tău nu a funcționat (sic!) recomand https://youtu.be/CDqG6eGWo0I cu un Ketonal.