Efemeride (59)
Gabriela Mimi Boroianu
Îmi afund tălpile în nisip
și-l privesc cum se ridică
printre degete
așa ca o aducere aminte
de dincolo de timp
și mă văd ridicând cetăți
pentru tine
și prințesele tale-păpuși
iar eu
ca un uriaș cu privirile înlănțuite
imploram milă
tu, râzând
(și, Doamne ce cristalin era râsul tău),
îmi iertai îndrăzneala
de a te iubi nevinovat
cu tot sufletul meu de copil...
Singură marea
își rostogolea valurile
măturându-mi castelele
ca o zeitate indiferentă
la dorințele mele.
25.02.2017
-->
Comentarii
„Singură marea
își rostogolea valurile
măturându-mi castelele
ca o zeitate indiferentă
la dorințele mele.”