Efemeride (60)
Gabriela Mimi Boroianu
Te rupeai ca o umbră
din noapte
și toate zidurile ți se supuneau
deschizându-se în calea ta
iar vântul își împletea șoaptele
cu tine
tremurând frunzele plopului
ce suspinau înfiorate
Și-ți simțeam atingerea degetelor
ca o vrajă
ce-mi strângea sufletul
chinuindu-l...
și mă străbăteai
ca un dor
lăsând urmele trecerii tale
alunecând pe obraz
Somnul rămânsese agățat de gene
ținându-mă captivă
între vis și trezire
și te simțeam
dar nu te puteam cuprinde
și mă avântam spre tine
dar brațele mele
ca niște aripi ciuntite
refuzau zborul
Ferestrele gândului
se închideau în tăcere
ca niște morminte
pestre trecerile tale
și numai țipătul disperării
mai spărgea oglinda dimineții
stând mărturie
în semnele încearcănate
ale privirilor mele
ce te căutau
dincolo de cer
-->
Comentarii
Admirație.