În toamna asta plină de magie,
M-ai părăsit, cuvântu-ai strepezit,
Mi-ai dat, la schimb, o mică efigie
Și-o lacrimă ce ochiu-a limpezit.
Mergi sănătos, asta-i urare veche,
Alta nu am... și ziua se deșteaptă;
Eu nu mai cred în suflete pereche
Pleacă, te rog, deşertul te așteaptă!
La ce e bun atât război în mine?!
Mi-aş fi dorit... să fiu un om smerit!
Deși am ars, să știi, nu mi-e rușine
Pe tine, cred, zadarnic te-am iubit!...
-->
Comentarii
O ,,Efigie'' tare pesimistă.
n-ai de ce să alergi, după tren și...
Frumoase versuri.
Mare doamna esti tu, Lenus!
Frumoase versuri!