E ea.
E ea?
Visez?
Ziduri se ridică din nisip.
Trist și mă sfâșie o durere fără cauză,
poate ploaia?
Sunt aici. Tu unde ești? Te văd doar prin lentile suprangulare.
Imagini caledoscopice adăugând senzații târzii…
Ești tu?
Ești tu.
Carnea ta și-a schimbat gustul, dar încă o simt că e a mea.
Frumoasă noapte,
nurii tăi și Luna.
Ea-mi zâmbește și se lasă cu capul pe brațul meu.
Ea în minte-mi dojenește:
Pe mine m-ai uitat?
Nu! Niciodată!
Vorbeai prin somn de ea...
Da. E aici. Va fi mereu. Iartă-mă!
Îmi trage capul la pieptul ei:
Copil mic, iubește-ne pe amândouă.
La fel!
***
-->
Comentarii