elegie
nu mă lovi vântule cu frunzele plopului nu mă lovi
lasă toamna să curgă prin mine ca un vin de cotnari
lasă-mă să mai ascult privighetoarea nu mă lovi dorule
lasă-mă să mai ascult un concert la trei viori
nu mă lovi toamnă cu tristețile tale-ancestrale lasă-mă
lasă-mi iubirile să zacă-n romane prin biblioteci necitite
lasă-mi pădurile înfrunzite nu le mai desfrunzi
lasă-mi câmpiile verzi înverzite-înverzite
lasă-mi inima să bată frumos ca un ceas
nu mă lovi vântule lasă-mi amitirile pe polița casei
nu-mi lua hârtiile să le-arunci în neant
lasă-mi luna mai jos s-agăț de ea găleata cu ispite
fă ca stelele să plouă pe mine ca niște confetti
să pătrund tot mai mult misterul cerului și-al acestei lumi
nu mă lovi vântule adu-mi timpul de aur, adu-mi
acele vremi când fugeam prin serile mistice
de mână cu iubita prin amfiteatrul raiului
și mi se părea că toată lumea e numai a noastră
când o despleteai ca pe-o zână, răspândind fuiorul părului
peste sufletul meu în acea dimineață a iluziilor
nu mă lovi vântule cu spicul de ploaie al acestei toamne
lasă-mi fântânile cu izvoarele limpezi să calc pe cumpenele lor
s-aud cum scârțăie-n noapte cad frunze draga mea
ne ducem parcă până la marginea lumii
se uită arborii îngroziți la noi și ne întreabă încotro am luat-o
o mie de ani au trecut și trupurile noastre stau pitite prin steiuri
se fac râuri și curg spre marea timpului
s-au dus diminețile noastre s-au dus amurgurile copilăriei
pe limba ceasului dorm îngeri
într-o noapte floarea mea eu te-am visat
înfloreai ca un poem ca un pom adevărat
erai femeie și eu bărbat și nu știam nici de păcat
ca doi copii sfioși și proști ne-am sărutat și ne-am certat
iubirea-n unda ei ne-a prins în acest joc de dinadins
și s-a aprins și iar s-a stins și s-a aprins și iar s-a stins…
nu mă lovi vântule lasă-mă să mă plimb prin deșert
așa fără apă paralel cu frunzele moarte
să străbat pădurile de sticlă până la țărmul unui lac
limpede ca aerul pe care-l respir să stau pe malul lui
și văd în unda rece chipul ei cum se sparge-n oglindă,
nu mă lovi vântule nu mă lovi...
vineri, 19 octombrie 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc Lenuș, Rodica, Veronica și Camelia. Un gând bun.
Frumos, scrieti, domnule Bucovu! Intotdeauna lecturez cu placere poemele dv!
Foarte frumos!
lasa-mi toamna graiul sa pot da frau liber acestei poezii
ce patrunde adanc in sufletul meu
lasa-mi toamna visul a pot visa in serile tarzii
lasa-mi toamna ochii sa-l pot citi pe ION IONESCU-BUCOVU
Citit cu mare plăcere