Au trecut mulți ani de când ai plecat,
Trandafirii noștri roșii toți s-au uscat.
Zâmbetul tău îl păstrez ascuns în inimă,
Glasul tău răzbate...încet mă animă.
Când frunza verde încet se dezgheață,
Îmbrățișați eram fericiți într-o dimineață.
Au trecut mulți ani, într-o zi vei veni,
Te aștept printre ale sufletului troieni.
Peste tăcerile nopții, peste triste zile,
Iubirea noastră topește peste ani zăpezile.
Hoinăresc adesea la marginea unui vis,
Deseori despre trandafiri eu am scris.
Au trecut mulți ani, acolo în cer tu ești,
Citesc o scrisoare, scrii cât mă iubești.
Știu, noapte și zi cu iubire mă veghezi.
În ochii mei lacrima tristă nu o mai vezi.
O amintire îmi răscolește inima acum,
Un copil te așteaptă pe același drum.
Au trecut mulți ani, mulți vor mai trece,
Multe amintiri tot mai departe să plece.
Zâmbesc, vreau câteodată să mă cerți.,
Cu blândețe să mă mângâi, să mă ierți
Timpul zboară printre multe gânduri,
Cresc trandafirii roșii pe multe rânduri.
10.06.2018
-->
Comentarii
Multumesc!
Versuri pline de tristețe, însă atât de minunate...
Una din cele mai frumoase poezii pe care le-am citit în ultima vreme.
Mi-a plăcut foarte mult.