elegie la început de an
În vechiul țințirim din sat
Mai trec adesea când și când,
Aud un bocet revărsat
La crucea mamei pe mormânt.
E vocea-i dulce de Florii,
Când muguri fragezi dau în floare
Și îmi spuneai, mamă, că vii
Să mă întâmpini pe cărare.
Hai, vino azi, să mai vorbim,
Să-ți povestesc ce-am mai făcut,
Te caut iar prin țințirim
Să-ți dea feciorul un sărut.
E cesul grav care mă arde,
Aș vrea să te mai văd odată,
Aș vrea să te-nviez din moarte
Și să te văd din nou la poartă.
……………………………..
Mama mea, căzută-n veac
Ca o frunză –n ploi târzii,
În ce lume ai plecat
De te-ai dus și nu mai vii?
marţi, 8 ianuarie 2013
-->
Comentarii